O discuție pe tema sabatului are toate șansele să stârnească discuții în contradictoriu. Nu pentru că subiectul ar fi deosebit de complicat, ci pentru că, asemenea altor subiecte precum închinarea, este tendința de a ne prezenta opiniile, nu ceea ce Scriptura învață. Există diverse perspective asupra Sabatului, semnificația lui în Vechiul Testament și semnificația lui în Noul Testament. Spre exemplu, Willy Rordorf argumentează că Sabatul a început ca o zi de odihnă și a sfârșit prin a fi o zi de odihnă și închinare. Pentru el ziua de duminică, în Noul Testament, era o zi de închinare, care a devenit în timp o zi de închinare și de odihnă, ca o paralelă a Sabatului Vechi Testamental. Alții precum J. Francke, R.T. Beckwith și W. Scott susțin că ziua de odihnă după 6 zile de muncă a fost instituită încă de la începutul creației, stabilită în Legea lui Moise și este o lege morală pentru totdeauna. Pentru evrei, Sabatul era ziua a șaptea iar odată cu învierea Mântuitorului, această zi este schimbată duminica. Așadar, Sabatul sau mai apoi duminica, ca zi specială, este o zi simbolică de odihnă, reprezentând odihna pe care poporul Domnului o experimentează acum și în mod deplin după bdquo;Parousiardquo; sau revenirea Domnului1. ; discussion on the subject of the Sabbath has every chance of provoking conflicting discussions. Not because the subject is particularly complicated, but because, like other subjects such as worship, it is the tendency to present our opinions, not what the Scriptures teach. There are various perspectives on the Sabbath, its meaning in the Old Testament and its meaning in the New Testament. For example, Willy Rordorf argues that the Sabbath began as a day of rest and ended up being a day of rest and worship. For him, Sunday in the New Testament was a day of worship, which in time became a day of worship and rest, as a parallel to the Old Testament Sabbath. Others such as J. Francke, R.T. Beckwith and W. Scott argue that the day of rest after 6 days of work was instituted from the beginning of ...