Numeroşi studenţi ai Şcolii de Belle Arte din Chişinău şi-au continuat studiile în ţările europene. Unii au preferat Franţa, alţii Germania sau Belgia. O parte dintre ei s-au reîntors în Basarabia postbelică, alţii au preferat să rămână şi să creeze în ţările de studii, devenite o a doua patrie. Soarta celor reântorşi nu a fost prea benefică nici pentru existenţă, dar nici pentru creaţie, fiind impuşi să se conformeze normelor „realismului socialist” şi să aplice la „comanda de stat”, cu realizări suficient de modeste. Cei rămaşi în Europa au beneficiat din plin de libertatea creaţiei, fiindu-le consacrate muzee, cu opere în colecţiile muzeale și expoziţii postume în prestigioasele galerii de artă. Subiectul pentru articolul respectiv propune o analiză comparativă a creaţiei pictorilor basarabeni, cu studii europene, care s-au realizat ca artişti în diverse medii artistice – în Europa (cazul Belgiei) şi în propria lor ţară (după 1945), consecinţele fiind în defavoarea ultimei.