Odată cu dezvoltarea şi industrializarea masivă, Staţia de epurare a apelor uzate din mun. Chişinău a devenit realmente o fabrică importantă de nămol, care necesită a fi tratat, deshidratat şi evacuat de pe teritoriul Staţiei de Epurare. Depozitarea nămolului în depozite ecologice de deşeuri nepericuloase este întotdeauna ultima opţiune a oricărei strategii de gestionare a nămolurilor deoarece înseamnă o risipire a unei surse utile atît pentru fertilizarea terenurilor cît şi pentru recuperarea energiei. Totodată, cu problema înmagazinării unor cantităţi enorme de diverse deşeuri se confruntă majoritatea administraţiilor oraşelor din Republica Moldova, atît la nivel central cît şi local, iar cea mai utilizată metodă de tratare a deşeurilor menajere este depozitarea pe sol, care frecvent reprezintă o sursă importantă de poluare a solului şi apelor subterane. Prin urmare, tehnologia propusă pentru cercetare în teza de doctorat, are ca obiectiv general studiul producerii de biogaz în rezultatul tratării nămolului provenit de la Stația de epurare a apelor uzate în amestec cu deșeurile organice menajere prin fermentare anaerobă, în scopul aducerii unor beneficii substanțiale mediului și societății, prin majorarea producției de biogaz – sursă regenerabilă de energie și de asemenea prin reducerea cantității de deșeuri și eliberarea terenurilor unde în prezent sunt depozitate volume enorme de nămoluri și deșeuri.